Vegetația Deltei Dunării are aspecte variate ocupând diferite medii: ape curgătoare, ape stătătoare, (lacurile, mlaștinile), terenurile inundabile, grindurile, dunele, plajele. Se apreciază că flora Deltei Dunării cuprinde în jur de 1150 specii de plante.[1] Prin unele locuri vegetația este atât de bogată, încât apele apar ca niște ochiuri de oglinzi ce strălucesc din vasta întindere de stuf sau printre zăvoaiele răzlețe de salcie. În alte locuri, pe grinduri, se găsesc păduri, pășuni, fânețe chiar și terenuri agricole. Caracteristica principală a vegetației naturale este dominația plantelor acvatice.
În apele Deltei crește o bogată floră submersă (plancton - format din plante microscopice ce plutesc în apă și alge), plutitoare și amfibie, pe care o întâlnim de regulă în apele bălților. De-a lungul unor gârle și canale străjuiesc coloane de sălcii. O fitocenoză specifică Deltei este stufărișul, ce acoperă suprafețe întinse până la linia orizontului, oprindu-se ca un perete verde în jurul ghiolurilor, al japșelor, pe marginile gârlelor și canalelor. În apele cu adâncime mică, rizomul stufului se găsește în nămolul de pe fund. În apele mai adânci masivele de stuf formează plaurul, o pătură plutitoare de stuf, ce se formează din împletirea rizomilor, a rădăcinilor, legate între ele cu humus și aluviuni aduse de Dunăre și depuse aici. Într-o formație de plaur putem întîlni nu mai puțin de 20 de plante, strîns unite între ele și așezate, într-o anumită ordine, la marginea apei: săgeata apei (Sagittaria sagittifolia), feriga de apă (Nephrodium thelypteris), măcrișul de apă (Rumex hydrolapathum), papura (Typha angusttfolia), pipirigul (Scirpus schoenplectus) și buzduganul (Sparganium ramosum); în interiorul plaurului: rogozul (Carex pseudocyperus), jaleșul (Stachys palustris), joianul (Oenanthe aquatica), cucuta de apă (Cicuta virosa), drăgaica (Galiun palustre), năsturelul-de-baltă (Roripa amphibia), năsturelul obișnuit (Roripa austriaca), ochii păsăruici (Myosotis palustris), răchitanul (Lythrum salicaria) troscotul (Polygonum pernicaria), boglarii (Ranunculus sceleratus), gălbășoara (Lysimachia vulgaris), sulfina (Melilotus officinalis) și zăloaga (Salix cinerea).
Uneori se desprind porțiuni din plaur sub forma unor insule plutitoare mișcate de vânt. Pe plaur, stuful este în asociație cu numeroase alte plant care se înfășoară pe tulpina sa: cupa vacii (Calystegia sepium) și lăsniciorul (Solanum dulcamara). Grindurile inundabile sunt favorabile zăvoaielor, formate din sălcii, răchite și plopi. Japșele sunt bălți puțin adânci, mai mici ca suprafață, cu durată limitată, cu formă și poziție schimbătoare după fiecare inundație. Izolate și liniștite, japșele sunt elemente pitorești, având multe plante cu flori și covoare de nuferi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu