Între brațele Chilia și Sulina, se găsește pădurea Letea, monument al naturii, declarată rezervație naturală a biosferei, datorită caracterului deosebit al vegetației sale și nu numai. Situată în partea de nord-est a Deltei Dunării,pe grinul cu același nume,padurea Letea este supusă unui regim de ocrotire, pe considerentul existenței unor specii de plante rare, cum ar fi vița sălbatică (Clematis vitalba), liana (Periploca graeca), plante de origine mediteraneană, care dau pădurii un caracter tropical . Liana atinge aici limita cea mai nordică de răspîndire din Europa .[2]
Este cea mai veche rezervație naturală a României, declarată din anul 1938. Aici se pot identifica câteva mii de specii vegetale, multe fiind unicat în Europa sau chiar în lume. În marea lor majoritate, plantele exotice de aici au aparut datorită semințelor aduse din Africa de păsările migratoare. O caracteristică principală a peisajului este dată de modul straniu în care sau dezvoltat arborii din această pădure. Trunchiurile lor sunt aplecate înspre apă, noduroase și contorsionate.
În depresiunile dintre dunele de nisip crește o vegetație lemnoasă formată în principal din stejari brumării, combinată cu anini, plopi albi și negri, ulmi, frasini și tei.
Desimea pădurii sporește datorită numeroaselor specii de arbuști ce cresc aici: corn, lemn câinesc, păducel, salbă moale, sânger, verigariu, călin, drăcilă. La originalitatea acestei păduri mai contribuie și abundența plantelor urcătoare care îi imprimă caracterul exuberant, ce ne trimite cu gândul la pădurile tropicale: vița sălbatică, curpenul de pădure, iedera, hameiul și mai ales liana (Periploca graeca) - plantă de origine mediteraneeană, Letea fiind singurul areal din Europa în care se întalnește.
Prin frumusețea peisajului și varietatea vegetației, Delta Dunării se constituie într-o zonă de interes turistic deosebit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu