Catina creste pe malul raurilor, in prundisuri coaste ripoase, creste catina, numita in unele regiuni si catina alba.
De la aceasta planta se folosesc fructele – Fructus Hippophae – in stare proaspata sau uscata.
Gustul lor este acru-astringent, insa pe masura coacerii si mai ales dupa caderea primelor brume devine mai placut si capata un miros asemanator ananasului.
In compozitia chimica a fructelor de catina predamina vitamina C, o serie de pigmenti carotinoidici care le dau culoarea portocalie, un ulei gras, in care sunt dizolvati acesti pigmenti, vitamine1e B1 si B2, acid folic, acizi grasi si fitosteroli, inozitol si acid nicotinic, ulei volatil etc. Datorita acestei compozitii chimice complexe, fructele de catina sunt considerate ca o polivitamina naturala. Ele sunt folosite in multe tari in scopuri terapeutice si alimentare.
Sub forma de suc, gem, marmelade, siropuri, vin lichior etc., ele constituie un aliment accesibil tuturor.
Pentru obtinerea lor, fructele proaspete se storc printr-o presa de struguri sau se freaca pe o sita inoxidabila pentru inlaturarea samburilor.
La sucul obtinut se adauga zahar dupa formulele obinuite de preparare din cartile de specialitate culinara.
O bautura placuta si racoritoare se obtine din 750 g fructe, care se fierb cu 6 litri apa si 1 kg zahar. Dupa racire se toarna in sticle si se pastreaza la loc racoros. Din fructe de catina usate se fac ceaiuri placute la gust care se folosesc in avitaminoze. In unele tari, ceaiul de catina se recomanda in diaree, reumatism, in unele boli de piele, urticarie. Decoctia de seminte este folosita ca purgativ. Pentru prepararea vinului se: pot utiliza si fructele uscate, in proportie de cinci ori mai mica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu