Plamanarica creste prin cranguri si pe locuri umede de la ses. Uneori poate fi intalnita si in regiunea muntoasa. Mai este numita cuscrisor, mierea-ursului si sudoare.
Frunzele sale - Folium Pulmonariae - contin saruri de potasiu, acid silicic, tanin, mucilagii, saponine si alantoina. Datorita acestei compozitii chimice complexe, frunzele se folosesc in bolile cailor respiratorii, usurand expectoratia, calmand tusea si raguseala. Prin sarurile de potasiu ce le contine, plamanarica are si actiune diuretica, intrebuintandu-se in boli de rinichi si vezica.
Acidul silicic ii da proprietati remineralizante. Alantoina imprima plantei insusirea de a vindeca si cicatriza ranile prin stimularea tesuturilor sanatoase. Pentru aceste proprietati se recomanda si in ulcerul gastric, iar datorita taninului se foloseste in diaree.
Ceaiul de plamanarica se prepara prin infuzie dintr-o lingura de frunze cu 250 ml de apa. Se beau doua-trei ceaiuri caldute pe zi, indulcite cu miere de albine sau cu zahar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu