Aceste plante cresc predominant in regiunea alpina a tarii. Gentiana lutea cu florile de culoare galbena, din cauza raritatii sale, a fost declarata monument al naturii. Gentiana punctata are florile galbene cu puncte brune. Aceste doua specii sunt numite popular: entura, dintura, intura si ochincea.
In regiunea sub-alpina intalnim Gentiana asclepiadea cu florile albastre, caruia poporul ii spune luminarica-pamantului, besicuta, doi-frati, intura, luminarica-albastra, taietura.
Proprietatile ghinturei de a ameliora sau chiar vindeca anumite boli sunt cunoscute inca din cele mai vechi timpuri. De la ea se foloseste radacina - Radix Gentianae - care contine o cantitate mica de ulei volatil si o serie de glicozizi ca: gentiopicrina, amarogentiina, cu proprietati tonice - aperitive si stomahice, precum si materii colorante (gentisina) etc.
Sub forma de infuzie, decoctie, tinctura, sirop, vin, ghintura are insusirea de a excita secretiile gastrice, marind astfel pofta de mancare. In acelasi timp, in doze mici, ea este si un stimulent al sistemului nervos central, mareste secretia biliara, usurand astfel functiunile ficatului. Radacina de ghintura are si proprietati vermifuge.
Atat infuzia, cat si decoctul se prepara folosind o lingurita de radacina maruntita la 1 litru de apa. Fiind foarte amare si din aceasta cauza greu de luat, se intrebuinteaza mai des vinul si tinctura.
Tinctura de ghintura se prepara macerand 20 gr radacina in 100 ml de alcool de 70 de grade, timp de o saptamana. Din aceasta tinctura se iau 15 picaturi in apa, cu o jumatate de ora inaintea meselor principale.
Siropul se prepara astfel: 10 gr de radacina se oparesc cu 150 ml de apa. Dupa 6 ore se strecoara si se stoarce. Lichidului i se adauga 230 g zahar, apoi se fierbe si se filtreaza. Radacina de ghintura intra in compozitia ceaiului tonic-aperitiv si in formula de preparare a unor lichioruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu